CLĂCÁȘ, clăcași, s. m. 1. Țăran obligat să facă clacă (1) pe pământul stăpânului de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran clăcaș. 2. Persoană care ia parte la o clacă (2). – Clacă + suf. -aș. Vezi definitia »

potoláș, potoláșuri, s.n. (reg.) 1. supliment, adaos, completare. 2. (în construcții) de-a potolașu = numele unui joc de copii cu cinci pietricele. Vezi definitia »

PRUNCUCIGÁȘ, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își ucide propriul copil. (< prunc + ucigaș) Vezi definitia »

sabáș (-șe), s. n. – (Mold.) Bacșiș.. Tc. sabaș (Tiktin). Vezi definitia »

CÁPEȘ, -Ă, capeși, -e, adj. (Rar) Energic, hotărât; încăpățânat. – Cap¹ + suf. -eș. Vezi definitia »