LÉLE s. f. 1. Termen de respect, cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tânără unei femei mai în vârstă. ♦ (În poezia populară) Femeie tânără; iubită. 2. Femeie cu purtări rele. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = șmecher, șiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. – Bg., sb. lelja. Vezi definitia »

ÁGILE adv. (muz.) cu agilitate. (< it. agile) Vezi definitia »

spetéle s.f. pl. (reg.) platcă (la cămășile bărbătești). Vezi definitia »

ABBEVILLE [abvil], localit. în NV Franței (Picardia); 24,9 mii loc. (1982). Aici, în depunerile înalte ale fluviului Somme s-au găsit resturi arheologice și faunistice, caracteristice Paleoliticului inferior. V. Abbevilian. Vezi definitia »

Acrópole (nume de loc) (A-cro-) s. propriu f., g.-d. Acrópolei Vezi definitia »