TRANSCENDÉNT, -Ă adj. 1. (fil.) care se află dincolo de orice domeniu dat, de lumea materială. ◊ (la Kant) de dincolo de limitele cunoașterii experimentale; inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care depășește limitele realității. 2. (mat.; despre numere) care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienții raționali; (despre ecuații) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero. (< fr. transcendant, lat. transcendens) Vezi definitia »

ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară și aromatică, care conține o esență tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen și alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion]. Vezi definitia »

INTERVENIÉNT, -Ă s. m. f. (jur.) cel care intervine într-un proces sau în vederea emiterii unui act. (după fr. intervenant, lat. interveniens) Vezi definitia »

EXCREMÉNT s. n. (pl.) fecale. (< fr. excrément, lat. excrementum) Vezi definitia »

medicament tocolitic : medicament care provoaca relaxarea uterina si impiedica contractiile muschilor netezi din peretii uterini Vezi definitia »