TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar. Vezi definitia »

ȘURUBÁR, șurubari, s. m. 1. (Reg.) Meseriaș care face canele. ♦ Persoană care supraveghează funcționarea alambicului. 2. Epitet pentru o persoană care folosește șiretlicuri, șmecherii; sforar. – Șurub + suf. -ar. Vezi definitia »

iongár, iongári, s.m. (reg.) băiat tânăr, ajutor de miner (care curăță locul de lucru din mină). Vezi definitia »

PENSIONÁR, -Ă s. m. f. 1. cel care primește o pensie. 2. cel întreținut într-un ospiciu sau azil. 3. deținut într-o închisoare. 4. persoană care stă în pensiune la cineva. (< fr. pensionnaire, germ. Pensionär) Vezi definitia »

AREȚÁR, arețari, s. m. (Reg.) Păstor care păzește areții. – Din areți (pl. lui arete) + suf. -ar. Vezi definitia »