ESCATOLOGÍE s.f. Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârșitul lumii și judecata de apoi. [Gen. -iei, var. eschatologie, eshatologie s.f. / < fr. eschatologie, cf. gr. eschatos – ultim, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

NEUROPSIHOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază fenomenele psihice în legătură cu sistemul nervos central. [Gen. -iei. / < fr. neuropsychologie]. Vezi definitia »

GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. Vezi definitia »

ORHIOTOMÍE s.f. (Med.) Orhidotomie. [Gen. -iei. / < fr. orchiotomie]. Vezi definitia »

METODOLOGÍE s. f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaștere. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de cunoaștere. 4. Metodă (2). – Din fr. méthodologie. Vezi definitia »