DODECAGONÁL, -Ă, dodecagonali, -e, adj. De dodecagon, privitor la dodecagon, care formează un dodecagon. – Din fr. dodécagonal. Vezi definitia »

CENTRÁL, -Ă I. adj. 1. care se află în centru; provenit de la centru. 2. (fig.) care ocupă o poziție principală. ◊ care conduce de la centru. II. s. f. 1. organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu. 2. ansamblu de instalații tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operație tehnologică etc. 3. stațiune prin care se pun în legătură posturile de rețele de telecomunicații. (< fr. central, lat. centralis) Vezi definitia »

țignál (-le), s. n. – Fluierătură, mai ales a gardienilor. Fr. signal, germ. Signal, asimilate rădăcinii expresive țic-, cf. țiclete. Vezi definitia »

MAREȘÁL s. m. cel mai înalt grad în ierarhia militară. ♦ ~ al palatului = șeful administrației unei case regale sau imperiale. (< fr. maréchal) Vezi definitia »

DICEFÁL s. m. făt care prezintă dicefalie. (< fr. dicéphale) Vezi definitia »