Definita cuvantului obligație
OBLIGÁȚIE s. f. 1. datorie; angajament, îndatorire. 2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă. (< fr. obligation, lat. obligatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu obligație
ADMÍSIE s.f. v. admisiune. Vezi definitia »
iníe (iníi), s. f. – Sloi, gheață care se formează iarna pe suprafața apelor curgătoare. Sl. inije „grindină” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Miklosich, Lexicon, 257; Cihac, II, 148), cf. bg., rus. inej, sb., cr. inje. Vezi definitia »
HIPSOTERAPÍE, hipsoterapii, s. f. (Med.) Tratarea unor boli prin folosirea climatului de altitudine. – Din fr. hypsothérapie. Vezi definitia »
nucăríe1, nucăríi, s.f. (reg.) livadă cu nuci; nucet, nucăriște, nucăt. Vezi definitia »
HORIPILÁȚIE s.f. v. oripilație. Vezi definitia »