polilóg (-gă), adj. – Guraliv, limbut. Ngr. πολύλογος (Gáldi 232). Sec. XVIII, înv. – Der. poliloghie (var. polologhie), s. f. (vorbărie, flecăreală, pălăvrăgeală), din ngr. πολυλογία. Vezi definitia »

HISTOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în histologie. (< germ. Histolog) Vezi definitia »

PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge s. m. și f. Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo. Vezi definitia »

ELECTRORADIOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în electroradiologie. (< fr. électroradiologue) Vezi definitia »

ECOLÓG, -Ă, ecologi, -e, s. m. și f. Specialist în ecologie. – Din fr. écologue. Vezi definitia »