OSCILÁȚIE s.f. 1. Mișcare alternativă periodică a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi fizice. 3. (Fig.) Șovăială, nehotărâre; fluctuație. [Gen. -iei, var. oscilațiune s.f. / cf. fr. oscillation, lat. oscillatio]. Vezi definitia »

ORGANOTERAPÍE, organoterapii, s. f. Tratament medical care constă în administrarea de extracte de organe sau de glande endocrine; opoterapie. – Din fr. organothérapie. Vezi definitia »

AZOTEMÍE s.f. Prezența în sânge a compușilor azotați (uree, acid uric etc.) [< fr. azotémie, cf. fr. azote – azot, gr. haima – sânge]. Vezi definitia »

NANOMELÍE s.f. Anomalie congenitală constând din scurtarea anormală a unuia sau a mai multor membre. [Gen. -iei. / < fr. nanomélie, cf. gr. nanos – pitic, melos – membru]. Vezi definitia »

ECOFIZIOLOGÍE s. f. 1. disciplină care studiază fiziologia diferitelor grupe de organisme în corelație cu mediul natural. 2. (în țările de limbă engleză) ecologie. (< engl. ecophysiology) Vezi definitia »