DÓCHMIUS s. m. picior de vers antic compus dintr-o silabă scurtă, două lungi, urmate de o silabă scurtă și iarăși de una lungă. (< fr., lat. dochmius, gr. dokhmios) Vezi definitia »

CLÓNUS s.n. (Med.) Serie de convulsii (1), denotând existența unei leziuni a centrilor nervoși motori superiori; clonie. [< fr. clonus, cf. gr. klonos – agitație]. Vezi definitia »

SPUS, -Ă, spuși, -se, adj., s. f. 1. Adj. Care a fost exprimat prin viu grai. 2. Adj. Care a fost relatat, povestit. 3. Adj. Care a fost menționat. 4. Care a fost destăinuit. 5. Adj. Care a fost explicat, lămuririt. 6. S. f. (Mai ales la pl.) Vorbă. – V. spune. Vezi definitia »

PÁPUS, papusuri, s. n. (Bot.; la compozite) Grupare de perișori la extremitatea superioară a fructului matur. – Din lat. pappus. Vezi definitia »

RUS ivan, muscal, prieten. Vezi definitia »