MEZOMÉR, -Ă, mezomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care este în stare de mezomerie. ◊ Structură (sau formulă) mezomeră = structură ipotetică limitată care ar oferi imaginea structurii electronice a unor substanțe. – Din fr. mésomère. Vezi definitia »

WELTER UÉL-TĂR/ s. n. (box) denumire pentru categoria semimijlocie. (< engl. welter) Vezi definitia »

TÚBER s.m. (Anat.) Porțiune îngroșată a unui organ. [< it. tubero, lat. tuber – umflătură]. Vezi definitia »

MORTIÉR, mortiere, s. n. (Mil.) Gură de foc de calibru mare sau mijlociu, cu țeavă scurtă și cu traiectoria de curbură mare, cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. [Pr.: -ti-er. – Var.: mortiéră s. f.] – Din fr. mortier. Vezi definitia »

PÚNCER, punceri, s. m. Boxer al cărui mod de a boxa se bazează mai mult pe lovituri aplicate adversarului și mai puțin (sau deloc) pe evitarea loviturilor acestuia. [Acc. și: puncér, var. (după alte surse) puncher]. – Din engl. puncher. Vezi definitia »