făcăluitúră s.f. (reg., înv.) zeamă groasă făcută din legume sau fructe făcăluite (v.); chiseliță, brei. Vezi definitia »

pláncă, plánci, s.f. (reg.) 1. drum în pantă podit cu prăjini sau cu trunchiuri de copaci și mărginit pe laturi, pe care se transportă, prin alunecare, buștenii grei; jilep. 2. podea de trunchi de copac pe care se depozitează buștenii (în pădure sau în curtea fabricii de cherestea). 3. chinga căpriorilor casei. Vezi definitia »

CLOROMICETÍNĂ s.f. Pulbere albă cu gust amar, insolubilă în apă, cu acțiune bacteriostatică. [< fr. chloromycétine]. Vezi definitia »

sfádă (-fézi), s. f. – Ceartă, dispută, neînțelegere, zîzanie. – Var. înv. svadă. Sl. svada (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 337; Conev 94). Nu se folosește în Munt. – Der. sfădi, vb. refl. (a se certa, a se dojeni, a se hărțui), din sl. sŭvaditi sę; sfădălie, s. f. (ceartă); sfădalnic (var. sfădicios, sfadnic, sfadăuș), adj. (certăreț, gîlcevitor), ultima var. prin contaminare cu bătăuș. Vezi definitia »

ZBÁNCĂ, zbánci, s. f. (Mold.) Ventuză, zbanț². (din pol., rus. banka = vas (1) și ventuză; cf. ucr. zbanočok) Vezi definitia »