MINÉTĂ s. f. minereu de fier oolitic, bogat în limonit, hematit etc. (< fr. minette) Vezi definitia »

TALOFÍTĂ, talofite, s. f. (La pl.) Încrengătură a regnului vegetal care cuprinde plante inferioare cu corpul vegetativ format dintr-un tal și care se înmulțesc prin spori, prin diviziune sau prin gameți (Thallophyta); (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. – Din fr. thallophytes. Vezi definitia »

desétină (-ni), s. f. – Dijmă, bir pe porci și pe oi. Sl. desĕtina „dijmă” (Cihac, II, 94; Tiktin); cf. rus. desjatina. – Der. desetnic, s. m. (înv., persoană care strînge dijma; Bucov., ajutor de primar); desetinar, s. m. (perceptor). Vezi definitia »

albínă (albíne), s. f. – 1. Insectă care produce miere și ceară. – 2. Specie de orhidee (Ophrys cornuta). – Mr. alvină, megl. albină, istr. albire. Lat. alvῑna „stup”, der. de la alvus (Pușcariu 59; Candrea-Dens., 48; REW 393). Pentru a explica semantismul, DAR se referă la alb. bletë „stup” și „albină”. Trebuie probabil să se plece de la o expresie (musca)alvina, unde alvina îndeplinește firesc funcția adj.; mai tîrziu, a ajuns s., ca în cazul lui (asinus) onagrarius, orbus(oculis) și în multe alte cazuri. Muscă, avînd sensul de „roi” este curent în apicultură. Der. albinar, s. m. (apicultor); albinărel, s. m. (pasăre); albinărie, s. f. (roi; apicultură); albinărit, s. n. (apicultură); albinet, s. n. (mulțime de albine, roi). Vezi definitia »

TEÓRBĂ s. f. instrument muzical mai mare decât lăuta, cu coarde speciale pentru sunetele grave. (< fr. théorbe) Vezi definitia »