ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. Altoire. – Din altoi² + suf. -eală. Vezi definitia »

APORÉTICĂ s.f. (În filozofia antică) Metodă de a descoperi contradicțiile și dificultățile teoretice în scopul găsirii adevărului sau pentru a fundamenta o îndoială agnostică. [< fr. aporétique, cf. gr. aporein – a se îndoi]. Vezi definitia »

înțelegătúră s.f. (înv.) înțelegere. Vezi definitia »

BÚNDĂ, bunde, s. f. 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; (reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. (Reg.) Cojocel scurt, fără mâneci, din piele de miel, având pe față cusături din fire de lână colorată, pe care îl poartă țăranii și țărancele; pieptar. – Magh. bunda. Vezi definitia »

PROGLÓTĂ s.f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele unui vierme inelat. [Cf. fr. proglottis]. Vezi definitia »