DISONÁNȚĂ s. f. 1. (muz.) asociere de sunete care impresionează neplăcut auzul. ◊ întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie. 2. (p. ext.) lipsă de armonie, dezacord, stridență. (< fr. dissonance, lat. dissonantia) Vezi definitia »

bază, baze, s. f. 1. loc de întâlnire a unei bande de infractori. 2. sediul poliției. Vezi definitia »

ZĂVEÁSĂ, zăvése, s. f. (Var.) Zăvează. Vezi definitia »

METRÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune uterină de origine hormonală sau nervoasă. [< fr. métrose]. Vezi definitia »

pretíndă, pretínde, s.f. (înv.) pretenție. Vezi definitia »