PERTINÉNT, -Ă, pertinenți, -te, adj. 1. (Livr.) Care se potrivește exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; p. ext. care denotă profunzime, competență. ♦ (Jur.) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat. ♦ (Despre elemente fonice) Care servește într-o limbă dată la diferențierea semnificațiilor. – Din fr. pertinent. Vezi definitia »

OCUPÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană, forță armată etc. care ocupă un oraș, o țară etc. ♦ (P. ext.) Cel care deține sau ia (temporar) în posesiune ceva. [Cf. fr. occupant]. Vezi definitia »

PETÉNT, petenți, s. m. (Livr.) Petiționar. – Din germ. Petent. Vezi definitia »

RECRUDESCÉNT, -Ă adj. (Despre o boală, o stare etc.) Care își reia forța, intensitatea. [< fr. recrudescent]. Vezi definitia »

funt (fúnți), s. m. – Livră. – Var. fund, (înv.) font. Germ. Pfund, în parte prin intermediul mag. funt (Gáldi, Dict., 177). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »