REVOLÚȚIE s.f. I. 1. Schimbare bruscă, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativă veche la o stare calitativă nouă, superioară. 2. Transformare radicală în raporturile social-economice și politice ale unei societăți și care constă în trecerea puterii politice din mâinile vechii clase dominante, în mâinile unei clase noi, precum și în sfărâmarea vechilor relații de producție și instaurarea unor relații de producție noi, corespunzătoare nivelului de dezvoltare a forțelor de producție. 3. (Fig.) Schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă și totală. ♦ (În ideologia marxistă) Revoluție culturală = parte componentă a revoluției socialiste, cuprinzând schimbările pe care aceasta le aduce în planul moral-spiritual. II. 1. Mișcare periodică a unui corp ceresc; timpul în care un corp ceresc parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologică a scoarței terestre. 4. (Fiz.) Mișcare a unui corp care parcurge o curbă fixă. ♦ Mișcare de rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. [Gen. -iei. / cf. fr. révolution, lat. revolutio]. Vezi definitia »

HISTORADIOGRAFÍE s. f. aplicație a radiografiei la studiul histologic al țesuturilor. (< fr. historadiographie) Vezi definitia »

afirmatie ne dreapta, in justa, mincinoasa, cu caracter/scop vadit tendentios, facuta cu scopul de a aoara unfapt o idee, o teorie in absenta unor argumente fara acoperire argumentata credibil sau legal. lat: in jure Vezi definitia »

HERBERÍE s. f. (rar) piață pentru verdețuri. (< fr. herberie) Vezi definitia »

TENTÁȚIE s. f. ispită; atracție; dorință. (< fr. tentation, lat. tenptatio) Vezi definitia »