CENTÚRIE s. f. (în Roma antică) 1. unitate militară din o sută de soldați. 2. unitate politică și administrativă din o sută de cetățeni. (< lat. centuria, fr. centurie) Vezi definitia »

HELIOZINCOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere a hărților și a desenelor care constă în trecerea desenului pe o placă de zinc granulat. [Gen. -iei. / < fr. héliozincographie]. Vezi definitia »

BRAHIOTOMÍE s.f. (Med.) Amputare a unui braț, (spec.) a brațului unui fetus. [Gen. -iei. / < fr. brachiotomie]. Vezi definitia »

CRENOBIOLOGÍE s. f. Ramură a limnologiei care studiază organismele vii din izvoare (minerale). [Pr.: -bi-o-] – Din fr. crénobiologie. Vezi definitia »

CHIROLOGÍE s. f. 1. arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mâinii. 2. studiu științific al corelațiilor dintre mână și caracter. (< fr. chirologie) Vezi definitia »