FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susține]. Vezi definitia »

OMALGÍE s. f. scapulalgie. (< fr. omalgie) Vezi definitia »

BLASFEMÍE s.f. Cuvânt prin care se insultă divinitatea sau religia; defăimare a celor considerate sfinte; hulă. [Gen. -iei. / < lat., gr. blasphemia, cf. it. blasfemia]. Vezi definitia »

NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură: 3. (Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation. Vezi definitia »

PARATONÍE s.f. Tulburare a tonusului muscular, constând în contractarea mușchilor atunci când ar trebui să se relaxeze. [Gen. -iei. / < fr. paratonie, cf. gr. para – lângă, tonos – tensiune]. Vezi definitia »