pătrúnde (pătrúnd, pătrúns), vb. – 1. A intra, a se băga. – 2. A străbate, a străpunge. – 3. A găuri, a înțepa. – 4. A-și face loc, a-și croi drum, a se face cunoscut. – 5. A scruta, a descoperi. – 6. A impresiona. – Mr. pitrundu, pitrumșu, pitrundere. Lat. pertundĕre (Pușcariu 1290; Candrea-Dens., 1362; REW 6435), cf. it. pertugio „gaură strîmtă”, logud. pertungere „a găuri” (Wagner 112). După părerea abandonată a lui Diez, Gramm., I, 444, din lat. pertrudĕre, cu n ca în mărunt, cărunt. – Der. pătrunzător, adj. (penetrant; perspicace); nepătruns, adj. (impenetrabil). Vezi definitia »

protojúde, protojúzi, s.m. (înv.) prim judecător. Vezi definitia »

acantóde s.n. pl. ordin de pești fosili, cu schelet cartilaginos. (< fr. acanthodes) Vezi definitia »

grande, granzi s. m. (iron.) om foarte înstărit; om cu o poziție socială înaltă. Vezi definitia »

SUBDIVÍDE vb. III. tr. (Rar) A subîmpărți, a fragmenta. [P.i. subdivíd. / După fr. subdiviser]. Vezi definitia »