ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Fr. anophelogène (< gr.). Vezi definitia »

termen medical referitor la volumul de sânge care circulă în corp Vezi definitia »

PLEISTOCÉN, -Ă, pleistoceni, -e s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca elefanții, rinocerii etc. și, mai ales, prin apariția omului. 2. Adj. Care aparține epocii pleistocene (1), privitor la această epocă. [Pr.: ple-is-] – Din fr. pléistocène. Vezi definitia »

CLOROPRÉN s. n. (Chim.) Derivat al butadienei folosit ca materie primă pentru cauciucul sintetic. – Din fr. chloroprène, germ. Chloropren. Vezi definitia »

GULDEN s. m. Unitatea monetară a Olandei; florin (2). -Din fr. Gulden Vezi definitia »