DISOLUTÍV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif) Vezi definitia »

REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif. Vezi definitia »

COLIGATÍV, -Ă, coligativi, -e, adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. – Din fr. colligatif. Vezi definitia »

PERFECTÍV, -Ă, perfectivi, -e, adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv. Vezi definitia »

ANTITUSÍV, -Ă adj., s. n. (remediu) împotriva tusei. (< fr. antitussif) Vezi definitia »