MONOCROMÍE, monocromii, s. f. 1. Procedeu de pictură sau de tipar care constă în folosirea unei singure culori; predominare a unei culori într-un tablou. 2. Reproducere într-o singură culoare. – Din fr. monochromie. Vezi definitia »

NOOCRAȚÍE s. f. dominație a intelectualității; tip de stat condus de intelectuali, după modelul platonician al guvernului filozofilor. (< fr. noocratie) Vezi definitia »

ANIZOSFIGMÍE s. f. inegalitate în amplitudinea pulsului arterial. (< fr. anisosphygmie) Vezi definitia »

SUBVÉNȚIE, subvenții, s. f. Ajutor bănesc nerambursabil acordat (de stat, de o organizație etc.) unei persoane, unei instituții, unei ramuri economice sau întreprinderi etc. în scopul atenuării efectelor sociale ale modificărilor economice de structură. [Var.: subvențiúne s. f.] – Din fr. subvention, lat. subventio. Vezi definitia »

MALFORMÁȚIE s. f. viciu de conformație congenitală. (< fr. malformation) Vezi definitia »