TULPIOÁRĂ, tulpioare, s. f. Tulpiniță. – Din tulpină + suf. -ioară. Vezi definitia »

COALESCÉNȚĂ s.f. Aderare a unor părți care erau divizate în mod natural sau accidental; strângerea împreună a picăturilor dintr-o emulsie sau a particulelor dintr-o suspensie. [Pron. co-a-. / < fr. coalescence]. Vezi definitia »

JÁPĂ, jape, s. f. (Reg.) Nuia subțire și elastică. ◊ Bătaie dată cu o astfel de nuia. – Din jap. Vezi definitia »

ÎNSEMNĂRÍCĂ, însemnărele, s. f. (Fam.) Notiță, bilețel. – Însemnare + suf. -ică. Vezi definitia »

MĂ?MBR//U I ĕ n. 1) Parte articulată a corpului uman și al unor animale, care servește la deplasare sau la simțire. ◊ ~ superior mână. ~ inferior picior. 2) Organ genital masculin; penis. /<lat. membrum, fr. membre MĂ?MBR//U II ĩ m. 1) Persoană considerată ca fiind parte componentă a unei comunități. 2) Unitate, organizație sau stat, luat ca parte componentă (a unei organizații, asociații sau alianțe). 3) Parte a unei ecuații sau inegalități matematice. /<lat. membrum, fr. membre Vezi definitia »