CÁTO s. m. om de o virtute severă. (< it. catone) Vezi definitia »

ANTO- elem. „floare”. (< fr. antho-, cf. gr. anthos) Vezi definitia »

PLUTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „bogat”, „bogăție”. [< fr. plouto-, it. pluto-, cf. gr. ploutos]. Vezi definitia »

SCIÓLTO [SCIOL-TO] I. adv. (muz.) liber, degajat, vijelios, impetuos. ◊ (la instrumentele cu coarde și arcuș) cu tot arcușul. II. s.n. compoziție în stil neriguros. III. adj. (despre versuri) alb. (< it. sciolto) Vezi definitia »

BENEVENTO, oraș în S Italiei (Campania); 64,8 mii loc. (1989). Nod de comunicații. Piață agricolă. Mașini agricole. Cărămizi. Ind. alim. Turism. Monumente: Porta Aurea (114), Biserica Santa Sofia (sec. 8), catedrală (sec. 12-13). Așezare samnită, cucerită de romani (sec. 3), B. devine un important nod rutier, centru comercial și militar al Imp. Roman. Cucerit de ostrogoți (545), apoi de longobarzi (589), a fost capitala ducatului și a principatului (din 774) omonim; între 1077 și 1860 (cu o întrerupere în 1798-1815) s-a aflat în stăpînirea papalității. În 1860 a intrat în componența Regatului Sardiniei. Vezi definitia »