DISONÁNȚĂ s.f. Împerechere de sunete sau de note muzicale care impresionează neplăcut auzul. ♦ Întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie. ♦ (Rar) Stridență; dezacord. / < fr. dissonance, cf. lat. dissonantia]. Vezi definitia »

puríță, puríțe, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee cu flori galbene și fructe achene; dentiță. 2. plantă erbacee denumită și: cârligioasă. Vezi definitia »

TRÁMĂ s.f. 1. Fir de mătase, obținut prin răsucirea a cel puțin două fire care nu au mai fost răsucite și întrebuințat ca bătătură. 2. Subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru sau al unui film; acțiunea, intriga, canavaua pe care se țes evenimentele operei respective. 3. (Fig.) Intrigă, uneltire, complot. [< fr. trame, it., lat. trama]. Vezi definitia »

CONTRAARCATÚRĂ s. f. (arhit.) șir de arce mici, în același plan vertical și având cheile tangente la intradosul unui arc mai mare. (< fr. contre-arcature) Vezi definitia »

PERIPSOÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul mușchiului psoas. [Pron. -pso-i-. / < fr. péripsoïte]. Vezi definitia »