Definita cuvantului omofonie
OMOFONÍE s. f. 1. însușirea de a fi omofon. 2. tehnică de compoziție în care o voce predomină, iar celelalte o acompaniază. 3. ansamblu de halucinații în care una dintre voci ocupă o poziție dominantă. (< fr. homophonie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu omofonie
BIBLIOFOBÍE s.f. Ură împotriva cărților. [< germ. Bibliophobie]. Vezi definitia »
IZOHELÍE s. f. procedeu fotografic de separație a tonurilor, constând în a face, pornind de la negativul original, două noi negative, dintre care unul conține detaliile luminilor celor mai înalte, iar al doilea pe ale celor mai profunde. (< germ. Isohelie) Vezi definitia »
-gnomíe v. gnom2(o)- Vezi definitia »
SUBROGÁȚIE, subrogații, s. f. (Jur.) Subrogare. [Var.: subrogațiúne s. f.] – Din fr. subrogation. Vezi definitia »
CLORUREMÍE s. f. prezență a clorurilor în sânge. (< fr. chlorurémie) Vezi definitia »