ENUMERÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Enumerare; numărătoare, numărare. 2. Figură de stil care cuprinde înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. [Gen. -iei. / cf. fr. énumération, lat. enumeratio]. Vezi definitia »

LAMENTÁȚIE s. f. lamentare. (< fr. lamentation, lat. lamentatio) Vezi definitia »

AUTOECOLALÍE s. f. simptom al unor boli mintale în repetarea stereotipă a propriilor cuvinte. (< engl. autoecholalia) Vezi definitia »

OSTEOPLASTÍE s. f. restabilire pe cale chirurgicală a unui os distrus, cu fragmente osoase, cu metal sau material plastic. (< fr. ostéoplastie) Vezi definitia »

DESMOREXÍE s. f. ruptură a ligamentelor articulare. (< fr. desmorrhexie) Vezi definitia »