BUCÓLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la viața de la țară; idilic, pastoral. 2. (despre cezură) care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru. II. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă. (< fr. bucolique, lat. bucolicus) Vezi definitia »

APERIÓDIC, -Ă adj. (Despre sisteme fizice) Care nu variază periodic în timp ; care ating valoarea de echilibru fără a-și schimba sensul. [Pron. -ri-o-, pl. -ci, -ce. / cf. fr. apériodique]. Vezi definitia »

ANALÍTIC, -Ă adj. 1. bazat pe analiză. ♦ chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii. 2. care utilizează calculul algebric și infinitezimal. ♦ geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric. (< fr. analytique, lat. analythicus) Vezi definitia »

POLISINTÉTIC, -Ă, polisintetici, -ce, adj. (Despre unele limbi) Ale cărei fraze sunt formate dintr-un singur termen, ca rezultat al unirii tuturor părților frazei într-un lung cuvânt compus. – Din fr. polysynthétique. Vezi definitia »

METAGENÉTIC, -Ă, metagenetici, -ce, adj. Conform cu metageneza, de metageneză. – Din fr. métagénétique. Vezi definitia »