COMUTÁȚIE s. f. 1. comutare; schimbare, mutație. ◊ totalitatea operațiilor de conectare și deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice. 2. trecere a unei secțiuni a înfășurării induse a rotorului unei mașini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului. 3. figură de stil prin care sunt puse în opoziție două propoziții, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor să rezulte un sens contrar. (<fr. commutation, lat. commutatio) Vezi definitia »

CEFALOTOMÍE, cefalotomii, s. f. (Med.) Craniotomie. – Din fr. céphalotomie. Vezi definitia »

ANGIODISPLAZÍE s. f. anomalie în dezvoltarea unui vas sangvin sau limfatic. (< fr. angiodysplasie, engl. angiodyplasia) Vezi definitia »

PSIHOANALGEZÍE s. f. calmare a senzațiilor dureroase prin psihoterapie. (< fr. psychoanalgésie) Vezi definitia »

REINTEGRÁȚIE, reintegrații, s. f. Reintegrare. [Var.: reintegrațiúne s. f.] – Din fr. réintégration. Vezi definitia »