Definita cuvantului onomastic
ONOMÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la nume de persoane. ♦ zi ~ă (și s. f.) = ziua numelui. II. s. f. 1. disciplină lingvistică care studiază numele proprii (de persoane). 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, epocă etc.; onomatologie. (< fr. onomastique, gr. onomastikos)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu onomastic
samavólnic (samavólnică), adj. – Arbitrar, abuziv. – Var. samovolnic. Sl. samavolĭnŭ „care procedează după propria-i voință”, cf. rus. samovoljnyj (Tiktin). – Der. samavolnicie, s. m. (arbitrarietate); samavolnicește, adv. (arbitrar). Cf. volnic. Vezi definitia »
VIRTUÓZIC, -Ă adj. (Rar) De virtuoz. [< virtuoz + -ic]. Vezi definitia »
METAPNEUMÓNIC, -Ă adj. care survine după vindecarea unei pneumonii. (< engl. metapneumonic) Vezi definitia »
SCENOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la scenotehnică. II. s. f. tehnica folosirii aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. (după it. scenotecnico) Vezi definitia »
FILOELÉNIC, -Ă adj. Filoelen. [Cf. fr. philhellénique]. Vezi definitia »