ZOOPALEONTOLOGÍE s.f. Știința despre animalele fosile. [Pron. zo-o-pa-le-on-, gen. -iei. / < fr. zoopaléontologie]. Vezi definitia »

ZACÉTIE, zacétii, s. f. (Înv.) Procreare, naștere. (din sl. začatije) Vezi definitia »

COLOCÁZIE s.f. Plantă tropicală cu rizomul bogat în feculă, cultivată mai ales în Polinezia. [Gen. -iei. / < fr. colocasia, cf. gr. kolokasia]. Vezi definitia »

MITOLOGÍE s. f. 1. totalitatea miturilor, a legendelor care aparțin unei civilizații. 2. studiu științific al miturilor, al originii și semnificației lor. 3. ansamblu de credințe, de idei care se referă la aceeași națiune și care se impun membrilor unei colectivități. (< fr. mythologie, lat. mythologia) Vezi definitia »

INDÚCȚIE, inducții, s. f. 1. Formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită. ◊ Inducție magnetică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electrică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului electric, determină macroscopic starea electrică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electromagnetică = fenomen de apariție a unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil. Inducție electrostatică = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; electrizare prin influență¹ (2). 3. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. – Din fr. induction, lat. inductio. Vezi definitia »