Definita cuvantului onor
ONÓR I. s. n. semn exterior de cinstire, de stimă, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate. ♦ (mil.) a da ~ ul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face ŭrile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă. II. s. m. nume dat cărților celor mai mari, la unele jocuri. (< fr. honneur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu onor
ECIDIOSPÓR s. m. spor asexuat în ecidiile uredinalelor. (< fr. écidiospore) Vezi definitia »
doveditor, doveditori s. m. (intl.) 1. anchetator. 2. procuror. Vezi definitia »
conjór s.m. sg. (înv.) împrejmuire, ținut, ocol. Vezi definitia »
ALTERNATÓR, alternatoare, s. n. Generator electric de tensiuni și curenți alternativi. – După fr. alternateur. Vezi definitia »
suprimătór, suprimătoáre, adj., s.m. (înv.) (persoană) care suprimă, înlătură, elimină, desființează. Vezi definitia »