ONORÍFIC, -Ă adj. 1. (despre titluri, distincții, funcții etc.) care aduce onoruri, fără a trage un avantaj, profit material. ◊ care îndeplinește o funcție fără a fi retribuit. 2. căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de considerație. (< fr. honorifique, lat. honorificus) Vezi definitia »

spahilíc, spahilícuri, s.n. (înv.) proprietatea unui spahiu (cavaler turc). Vezi definitia »

AUTOGENOTÍPIC, -Ă adj. care provine din același genotip. (< fr. autogénotypique) Vezi definitia »

OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique. Vezi definitia »

OCTAÉDRIC, -Ă, octaedrici, -ce, adj. Care are formă de octaedru. – Din fr. octaédrique. Vezi definitia »