Definita cuvantului uzanță
UZÁNȚĂ, uzánțe, s.f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, cutumă; uzaj (2). 3. (Jur.) Uzanțe diplomatice = totalitatea practicilor în relațiile diplomatice dintre state. (din fr. usance, it. usanza)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu uzanță
BÚRSĂ1, burse, s. f. Alocație bănească (lunară) acordată de stat, de o instituție etc. unui elev sau unui student, pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere în timpul studiilor; întreținere gratuită acordată de stat, de o instituție etc. unui elev sau unui student stipendiu. – Din fr. bourse. Vezi definitia »
gherghínă (-ne), s.f. – 1. Dalie (Dahlia variabilis). – 2. Fruct de păducel. Germ. Georgine (DAR), cf. it. georgina (DAR), cf. it. georgina (Battisti, III, 1789), bg., rut. gergina (după Conev 39, din bg.). Este pop. Vezi definitia »
hoáncă (hoánce), s. f. (Trans., Banat) Vale, trecătoare. Sb. hunka (Candrea). Vezi definitia »
RUCHÉTĂ s.f. v. rucolă, aragulă Vezi definitia »
pílă (píle), s. f. – 1. Grămadă, teanc. – 2. Dispozitiv ce transformă energia chimică în energie electrică (pilă electrică). Fr. pile. Vezi definitia »