Definita cuvantului uzanță
UZÁNȚĂ, uzánțe, s.f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, cutumă; uzaj (2). 3. (Jur.) Uzanțe diplomatice = totalitatea practicilor în relațiile diplomatice dintre state. (din fr. usance, it. usanza)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu uzanță
GÓGORIȚĂ (GOGORÍȚĂ), gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care se sperie copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). – Et. nec. Vezi definitia »
STUCOMÁRMURĂ s. f. Material ce imită marmura, folosit în lucrări de finisaj interior și care se fabrică stingând ipsosul cu o soluție de clei de tâmplărie, în care s-a încorporat un colorant; stuc de clei. Vezi definitia »
INTERLINGVÍSTICĂ s.f. Parte a lingvisticii generale care studiază structura și noțiunile de bază ale tuturor limbilor. [< fr. interlinguistique]. Vezi definitia »
ghérlă (ghérle), s. f. – Carceră, închisoare. De la Gherla, oraș din Trans., unde exista un penitenciar cunoscut. – Der. gherlan, s. m. (Trans., hoț). Vezi definitia »
FALÁNGĂ2, falange, s. f. Un fel de sul de lemn de care se legau, în regimul feudal, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi; p. ext. bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați. – Din ngr. fálangas. Vezi definitia »