ALEJÁNȚĂ s. f. obligație de fidelitate și supunere față de o națiune, de un suveran. (< fr. allégeance) Vezi definitia »

VERTÉBRĂ s.f. Fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală, în canalul căreia se află măduva spinării. // În forma vertebr-, vertebro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „care are vertebre”; „(referitor la) șira spinării”, „coloana vertebrală”, „vertebrat”. [< fr. vertèbre, cf. it., lat. vertebra < vertere – a întoarce]. Vezi definitia »

TRÉNĂ, trene. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne. Vezi definitia »

BRIZÁNȚĂ s.f. Proprietate a unui exploziv de a se descompune într-un timp foarte scurt, dând gaze de mare presiune. [< fr. brisance]. Vezi definitia »

TÚNDRĂ s.f. Câmpie din regiunea arctică, acoperită cu copaci pitici, cu mușchi și cu licheni. [< rus. tundra, cf. fr. toundra]. Vezi definitia »