Definita cuvantului uzucapiune
UZUCAPIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. 2. Dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu. [sil. -pi-u-, g.-d. art. uzucapiúnii] (din fr. usucapion, lat. usucapio) [morf. DOOM]
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu uzucapiune
JONCȚIÚNE s.f. Legătură, unire. ♦ (Concr.) Locul unde se face o legătură; junctură. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. jonction, lat. junctio]. Vezi definitia »
RECONVERSIÚNE s. f. revenire a unor industrii sau ramuri industriale la condițiile economice anterioare. (< fr. reconversion) Vezi definitia »
RETROGRESIÚNE s. f. 1. Mișcare în sens invers celui normal sau general. 2. (Psih.) Act de revenire sau de întoarcere la comportamente și atitudini ce țin de o perioadă depășită a dezvoltării individuale. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rétrogression. Vezi definitia »
AUVERGNE [ovérñ], prov. istorică în partea central-sudică a Franței, în zona Masivului Central Francez. Oraș pr.: Clermont-Ferrand. Expl. de huilă, min. de plumb, fier. Cereale, sfeclă de zahăr; viticultură și pomicultură. Turism, izvoare naturale (Vichy). Vezi definitia »
INVOLUȚIÚNE s.f. v. involuție. Vezi definitia »