CHIRURGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu tratamentul bolilor prin operații. ◊ Chirurgie estetică = chirurgie care are drept scop să repare unele defecte nepatologice. [Gen. -iei, var. hirurgie s.f. / cf. fr. chirurgie, it., lat. chirurgia, gr. cheirourgia < cheir – mână, ergon – muncă]. Vezi definitia »

ȚIFOÁIE s. f. (Reg.) Pântece. ◊ Expr. A fi sătul țifoaie = a fi foarte sătul. Vezi definitia »

OBTURÁȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (Med.) Închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. – Din fr. obturation. Vezi definitia »

ÓRDIE, ordii, s. f. (Înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulțime mare de oameni; gloată. – Din bg., scr. ordija. Vezi definitia »

FLUOROSCOPÍE s.f. 1. Determinare vizuală a intensității fluorescenței cu ajutorul fluoroscopului. 2. Examen radiologic făcut cu ajutorul fluoroscopului. [< fr. fluoroscopie]. Vezi definitia »