ELECTRONEGATÍV, -Ă adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care are tendința de a capta electroni de la alte substanțe, putând elibera ioni negativi. [Cf. fr. électronégatif]. Vezi definitia »

CAPACITÍV, -Ă adj. referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric. ♦ reactanță ~ ă = reactanța unui condensator, inversul produsului dintre capacitatea acestuia și pulsația curentului alternativ. (< fr. capacitif, engl. capacitiv) Vezi definitia »

NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film, sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ. Vezi definitia »

OLÍV adj. invar. Care are o culoare galbenă-verzuie; măsliniu. – Din fr. olive. Vezi definitia »

NAÍV, -Ă adj. 1. Simplu, încrezător; candid; sincer, neprefăcut. ◊ Artă naivă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă a lucrurilor, ființelor etc., așa cum se impun ele atenției imediate a artistului. 2. (Peior.) Simplist, prostuț; copilăresc. // s.m.pl. Pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc. [Pron. na-iv. / < fr. naïf, cf. lat. nativus – natural, înnăscut]. Vezi definitia »