Definita cuvantului oracol
ORÁCOL s. n. 1. (ant.) răspuns profetic al anumitor divinități la întrebările adresate prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profeție. ◊ loc unde se făceau asemenea preziceri. 2. cel despre care se credea că poate prevesti viitorul. ◊ hotărâre dată de o persoană cu autoritate. (< lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu oracol
REGOSÓL, regosoluri, s. n. Tip de sol tânăr, format pe depozite afânate sau slab consolidate (nisipuri, loess, argile, marne etc.) – Din fr. régosol. Vezi definitia »
BOL, boluri, s. n. 1. Cocoloș. ◊ Bol alimentar = cocoloș rezultat din mestecarea alimentelor cu salivă în cavitatea bucală. 2. Vas de formă semisferică cu sau fără picior. – Din fr. bol. Vezi definitia »
CALCIFEROL (‹ fr. {i}) s. n. Denumire comună pentru vitaminele D2 și D3. Vezi definitia »
GENÓL s. n. compus organic alb, cristalizat, folosit ca developator în fotografie; metol. (< fr. génol) Vezi definitia »
bívol (bívoli), s. m. – Vită cornută asemănătoare cu boul, cu păr negru. – Var. bi(h)ol. Mr. (buval) ‹ ngr. βοὺβαλος, megl. bivul. Bg. bivol, din sl. byvolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac), cuvînt care nu aparține totuși fondului sl. (Miklosich, Fremdw., 80). Nu pare posibilă der. directă din lat. bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259. Der. bivolar, s. m. (păzitor al unei cirezi de bivoli); cf. bg. bivolar; bivolărie, s. f. (grajd de bivoli); bivolesc, adj. (de bivol); bivoliță, s. f. (femela bivolului), cf. bg. bivolica. Vezi definitia »