Definita cuvantului oratorie
ORATORÍE s. f. arta de a întocmi și de a ține discursuri; elocvență, retorică. (< lat., it. oratoria)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu oratorie
MIRMECOLOGÍE s. f. studiul științific al furnicilor. (< fr. myrmécologie) Vezi definitia »
NEUTROFILÍE s.f. Afinitate atât pentru coloranții acizi, cât și pentru cei bazici. ♦ Prezență a neutrofilelor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. neutrophilie]. Vezi definitia »
CIOBĂNÍE s. f. Ocupația ciobanului; situația de cioban; ciobănit. – Cioban + suf. -ie. Vezi definitia »
GLICOPENÍE s.f. (Med.) Hipoglicemie. [Gen. -iei. / cf. gr. glykys – dulce, penia – sărăcie]. Vezi definitia »
PRECÉPȚIE s. f prolepsă (3). (< lat. praeceptio) Vezi definitia »