Definita cuvantului oratoriu
ORATÓRIU s. n. lucrare vocal-simfonică de mare întindere, pe o temă dramatică, pentru soliști, cor și orchestră. (< lat. oratorium, it. oratoriu, fr. oratoire)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu oratoriu
INTERVÍU, interviuri, s. n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune. – Din engl., fr. interview. Vezi definitia »
INTERMÚNDIU s.n. (Mit.; ant.) Spațiu între lumi unde filozofii epicurieni plasau locașul zeilor. [Pron. -diu. / cf. lat. intermundia, it. intermondio, fr. intermonde]. Vezi definitia »
fonchíu (fonfíu), s.n. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, saschiu. Vezi definitia »
PORTBURGHÍU s.n. Piesă a unei mașini-unelte în care se fixează burghiul. [< port- + burghiu]. Vezi definitia »
peșchirgíu, peșchirgíi, s.m. (înv.) 1. slujbaș al sultanului sau al vizirului care era însărcinat cu păstrarea prosoapelor și a șervețelelor. 2. boiernașul Curții domnești care prezenta domnului peșchirul (prosopul) când acesta se spală. 3. persoană care făcea sau vindea prosoape, ștergare, șervete. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z