PLEIÁDĂ s. f. 1. grup de șapte poeți greci din Alexandria; grup de poeți francezi dominat de Ronsard. ◊ grup de oameni iluștri cu aceleași concepții, preocupări etc. ◊ mulțime, totalitate. 2. ansamblul izotopilor unui element. ◊ grup de elemente chimice cu proprietăți asemănătoare. (< fr. pléiade, lat. Pleiades) Vezi definitia »

ELÍNĂ s. f. elem. elen. Vezi definitia »

MAXILÍTĂ s.f. (Med.) Osteită a maxilarelor. [< fr. maxillite]. Vezi definitia »

ANGIOPANCREATÍTĂ s. f. inflamație ascendentă a căilor pancreatice. (< fr. angio-pancréatite) Vezi definitia »

BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală, pentru a forma țesătura; bătătură (3). – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eală. Vezi definitia »