Definita cuvantului ordinar
ORDINÁR, -Ă I. adj. 1. obișnuit, normal, comun. ♦ sesiune ~ă = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare; (lat.) fracție ~ă = raport între două numere întregi. 2. de calitate inferioară; prost. ◊ vulgar, grosolan; josnic. II. s. m. autoritate ecleziastică, episcop diecezan. (< fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ordinar
TĂBĂCÁR, tăbăcari, s. m. Specialist în tăbăcitul pieilor. – Din tabac2 + suf. -ar. Vezi definitia »
CATÁR s.n. Inflamație a mucoasei unui organ (în special a mucoasei nazale), însoțită de secreție. [Pl. -ruri, -re. / < fr. catarrhe, cf. gr. katarrhos – scurgere]. Vezi definitia »
GRIMOÁR s.n. (Liv.) Formular care cuprinde formule magice de vrăjitorie. ♦ (Fig.) Discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă. [Pron. -moar. / < fr. grimoire]. Vezi definitia »
pinzetár, pinzetári, s.m. (înv. și reg.) monetar. Vezi definitia »
IMPOPULÁR, -Ă, impopulari, -e, adj. (Rar) Care nu se bucură de simpatia, de aprobarea poporului; nepopular. – Din fr. impopulaire. Vezi definitia »