Definita cuvantului ordine
ÓRDINE s. f. 1. dispoziție, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, după anumite reguli etc.; organizație, înșiruire. ♦ ~ de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință. 2. principiu de cauzalitate a lumii, lege proprie naturii. ◊ rânduială, regulă, disciplină. 3. orânduire, organizare; regim. 4. (mat.) relație de ~ = relație tranzitivă între elementele unei mulțimi. (< lat. ordo, -inis, it. ordine)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ordine
OPRESIÚNE s. f. asuprire, oprimare, împilare. (< fr. oppression, lat. oppressio) Vezi definitia »
LONGLINE LÓNGLAIN/ s. n. (tenis) lovitură în care mingea se expediază cât mai aproape de linia laterală a terenului. (< engl. long-line) Vezi definitia »
MANUTENȚIÚNE s. f. v. manutanță. Vezi definitia »
TRANSPÚNE, transpún, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă inițial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp. – Trans- + pune (după fr. transposer, lat. transponere). Vezi definitia »
ABNEGAȚIÚNE s.f. v. abnegație. Vezi definitia »