OFTALMOLOGÍE s.f. Specialitate medicală care are drept obiect ochiul. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmologie, cf. gr. ophthalmos – ochi, logos – studiu]. Vezi definitia »

UROSCOPÍE s.f. Analiză de laborator a urinei. [Gen. -iei. / < fr. uroscopie, cf. gr. ouron – urină, skopein – a privi]. Vezi definitia »

PREMEDITÁȚIE, premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiúne s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis. Vezi definitia »

CÁMBIE s.f. Act, înscris prin care o persoană se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen; poliță, bilet la ordin. [Gen. -iei. / < it. cambio]. Vezi definitia »

TEURGÍE s. f. 1. (ant.) operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea că se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare. ◊ (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând astfel o stare extatică. 2. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă. 3. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni. (< fr. théurgie) Vezi definitia »