BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg., despre lichide) Stătut, clocit. – V. bâhli. Vezi definitia »

TEODOLÍT s.n. Instrument optic goniometric de precizie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor, folosit în geodezie și astronomie. [Pron. te-o-. / < fr. théodolite]. Vezi definitia »

nevoít, nevoítă, adj. (înv.) chinuit (fizicește), torturat. Vezi definitia »

zgarcit Vezi definitia »

proporțuít, -ă, adj. (înv.) proporționat. Vezi definitia »