tarlá (-ále), s. f. – Cultură, solă, tablă, fîșie de teren cultivată cu aceeași specie de plante. – Megl. torlă. Tc. tarla (Șeineanu, II, 353; Lokotsch 2040; Ronzevalle 62). Vezi definitia »

CALCULÁ vb. tr. 1. a face un calcul (I, 1), a aprecia, a evalua. 2. a face planuri, combinații. (< fr. calculer, lat. calculare) Vezi definitia »

CASELLA, Alfredo (1883-1947), pianist, dirijor, profesor, teoretician și compozitor italian. Simfonii, opere („Mitul lui Orfeu”), balete, muzică de cameră, coruri și cîntece de orientare neoclasică. Vezi definitia »

BALA, com. în jud. Mehedinți, în Pod. Mehedinți; 4.660 loc. (1991). Expl. forestiere. Stațiune balneoclimaterică, de importanță locală, cu ape minerale mezotermale, sulfuroase, oligominerale (hipotone). Vezi definitia »

CÓLA¹ s. m. inv. arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. (< fr. cola, kola) Vezi definitia »