Definita cuvantului ornamentică
ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative); arta ornamentației. 2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil. 3. (muz.) totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. (< germ. Ornamentik)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ornamentică
ȘVĂBOÁICĂ, șvăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația compusă mai ales din germani, colonizați în mod succesiv în Banat și în Transilvania prin sec. XVIII. – Șvab2 + suf. -oaică. Vezi definitia »
ALBINEÁLĂ, albineli, s. f. (Reg.) Creștere, dezvoltare. – Din albini + suf. -eală. Vezi definitia »
GRAMIÉRĂ s. f. balanță specială, în formă de sfert de cerc, în industria hârtiei și a celulozei la determinarea gramajului. (< gram + -ieră) Vezi definitia »
PARADÍGMĂ, paradigme, s. f. 1. Totalitate a formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură. – Din lat. paradigma, ngr. parádigma. Vezi definitia »
ELECTROÓPTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acțiunii câmpului electric asupra luminii. [Pron. -tro-op-, gen. -cii. / < fr. électro-optique]. Vezi definitia »